Grăbește-te și strigă spre a Lui față
Cât harul încă nu s-a stins,
Căci Domnul nu vine-n somn tihnit, de vată,
Când ești de lene și de patimi tu învins.

Trezește pocăința-n pieptul tău,
Cât timp Hristos mai bate la fereastră,
Căci tot ce-i sfânt se va înălța la Cer,
Iar jos rămâne doar cenușa noastră.

Nu-i da pământului ce-i aparține,
Nu lăsa firea sufletul să-ți frângă,
Genunchiul pleacă-l înaintea Lui,
Și lasă eul în bucăți să plângă.

E greu războiul cărnii cu duhul însetat,
Iar cei ce cad, se pierd în rătăcire,
Dar cei ce luptă și rămân curați
Primi-vor cununa cea de nemurire.

Nu te încrede-n pumnul tău de lut,
Căci singur ești învins din prima clipă,
Doar prin credință te ridici de jos,
Purtat de Duhul Sfânt pe a Lui aripă.

Suntem atâția rătăciți sub soare,
Iar ceasul lumii bate tot mai rar...
Răsună-n veac un strigăt: Maranata!
Vine Isus, sfârșitul e la prag.